“Am decis sa nu fiu o persoana obisnuita. Este dreptul meu sa fiu, daca pot, deosebit. Nu doresc sa fiu un cetatean intretinut, umilit de faptul ca Statul are grija de mine. Vreau sa-mi asum riscuri, vreau sa visez, sa construiesc, sa gresesc, sa o iau de la capat si sa reusesc. Aleg provocarea necunoscutului si emotia realizarii in locul unei existente linistite, garantate. Nu voi fi la mila nimanui, nu-mi voi da demnitatea pentru un chilipir. Nu voi ceda in fata nici unei amenintari, nu ma voi pleca in fata nici unui stapan. Vreau sa stau mandru, drept si neinfricat, sa gandesc si sa actionez dupa capul meu, sa ma bucur de ce realizez, sa infrunt lumea curajos si sa pot spune: «Aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu am facut-o!».”
(Crezul Asociatiei Americane a Intreprinzatorilor)
Antreprenorii reprezintă motorul sistemului economic; ei sunt cei care creează acea multitudine de firme si organizații care generează cele mai multe locuri de muncă la nivel mondial și din rândul cărora se vor dezvolta viitoarele corporații multinaționale. Toate corporațiile multinaționale actuale au pornit ca și idei de afaceri ale unor antreprenori care prin muncă, perseverență, relații sau noroc au reușit să supraviețuiască și să se dezvolte în mod spectaculos.
Ce este antreprenorul şi antreprenoriatul?
Antreprenorul este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri, îşi asumă responsabilitatea iniţierii acesteia şi obţine resursele necesare pentru începerea activităţii, deci persoana care îşi asumă riscurile conducerii unei afaceri şi gestionează resursele necesare funcţionării unei afaceri bazate pe inovaţie.
O altă abordare apreciază că Antreprenorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă. (Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii).
O altă definiţie apreciază antreprenoriatul ca „un proces prin care indivizi și grupuri mobilizează un ansamblu unic de resurse pe care le utilizează pentru a crea valoare și a exploata oportunitățile existente pe piață”.
Comentând definiţia putem afirma:
- Antreprenoriatul este un proces, o serie de activități și nu o activitate extraordinară sau supranaturală destinată doar unor oameni predestinați. Activitățile antreprenoriale implică o serie de competențe și abilități care pot fi învățate și pot fi aplicate oricăror situaţii organizaționale. De asemenea, aceste activități trebuie analizate pentru a învăța din greșeli și pot fi îmbunătățite în permanență;
- Este o activitate care împlică mai mulți actori și nu doar antreprenorul. Acesta nu acționează izolat, ci trebuie să identifice colaboratori, să-i motiveze și să-i coordoneze către realizarea propriei viziuni asupra afacerii pe care a inițiat-o;
- Antreprenorul trebuie să creeze valoare pentru el și pentru societate, deoarece în caz contrar își pierde motivația pentru activitatea desfășurată, își pierde clienții și implicit rațiunea de a acționa ca antreprenor;
- Activitatea antreprenorială implică inovare în cele mai variate forme: ca mod de mobilizare și utilizare a resurselor, ca mod de servire a clienților, de obținere a produselor, de identificare și satisfacere a nevoilor de pe piață;
- Activitatea antreprenorială vizează exploatarea diferitelor oportunități de către cei care sunt deschiși și pregătiți să le întâmpine, adică de către antreprenori.
Procesul antreprenorial se derulează în 5 etape:
- Identificarea oportunității. Sursele de oportunități identificate de Peter Drucker, în cartea sa de referință „Inovare și antreprenoriat” sunt: (1) evenimentele declanşate de succesul/ eşecul neașteptat al unei activități sau idei; (2) discrepanțele care există între situația curentă și ceea ce se dorește; (3) posibilitatea de obține un bun sau serviciu într-un mod mai rapid, mai eficient sau la o calitate superioară; (4) schimbări ale structurii unui sector sau a pieței în ansamblu sub acțiunea unor factori diverși; (5) trendul unor schimbări demografice; (6) schimbări ale comportamentelor de cumpărare şi consum, a stilului de viață și ale percepțiilor la nivelul grupului țintă; (7) apariția de noi cunoștințe și tehnologii;
- Motivarea conceptului de afacere. Conceptul afacerii trebuie să răspundă unei nevoi existente și să îndeplinească următoarele criterii: să fie unic (să se diferențieze de celelalte similare), să fie acopere mixul de marketing(să vizeze pe lângă produs/serviciu și variabile precum preț, promovare, distribuție), să fie fezabil (să poată fi dezvoltat la timp), să fie sustenabil (după implementare, conceptul trebuie să reziste suficient timp pe piață pentru a genera profitul vizat);
- Identificarea resurselor necesare. Principalele categorii de resurse sunt: antreprenorul (sănătate, timp, motivare), forţa de muncă, logistica canalelor de distribuție, materii prime, resurse financiare, locații, licențe și brevete, utilaje și echipamente, capital social (relații);
- Obţinerea şi armonizarea resurselor necesare. O regulă fundamentală pentru o afacere de succes este să nu investească în active fixe, la început, pentru a rămâne cât mai flexibilă să răspundă riscurilor care sunt la nivel maxim la început. Antreprenorul trebuie să se concentreze asupra asigurării finanțării activității curente și pe termen lung. Ca regulă generală, antreprenorii apelează mai ales la patru categorii de finanțatori ai noilor lor idei de afaceri: familie, prieteni, bănci şi la fonduri nerambursabile, cea mai actual şi profitabilă sursă;
- Implementarea și managementul afacerii. Cu cât antreprenorul va ști să utilizeze mai eficient resursele de care dispune pentru a obține rezultate care diferențiază firma sa, cu atâta va fi mai protejat de atacurile concurenței. Managementul eficient al afacerii implică utilizarea rezultatelor obținute pentru a dezvolta afacerea, a diversifica și a ataca noi piețe, pentru a o vinde la un preț bun sau pentru inițierea unui nou ciclu antreprenorial;
Activitatea de antreprenoriat are trei trăsăturii fundamentale: proactivitate (orientarea către acțiune), inovație (căutarea și identificarea în permanență de noi soluții și perspective), cunoașterea și asumarea riscurilor de eșec. O caracteristică esențială a unui antreprenor de succes este capacitatea sa de a identifica, măsura, minimiza sau controla riscurile activității sale. O parte din literatura de specialitate a consacrat ideea că pentru a fi antreprenor, trebuie să ai o anumită înclinație către risc dar părintele managementului, Peter Drucker, contrazice în mod categoric şi afirmă pe bună dreptate că în toată cariera sa de peste 50 de ani, nu a cunoscut un singur antreprenor de succes căruia să-i placă să riște. Din contră, el a constatat o adevărată aversitate față de risc a acestora, în sensul identificării tuturor riscurilor potențiale, a minimizării și controlului acestuia.
În ceea ce privește profilul, educația și proveniența antreprenorului, studiile evidențiază faptul că nu există niște parametri standardizați în acest sens. Există foarte multe exemple despre antreprenori de succes care nici măcar nu au urmat studii superioare, care până și-au pus ideea în aplicare au fost șomeri, au stat la prieteni, la părinți, trăind de pe o zi pe alta. O diplomă de facultate este tichetul unei persoane către un job bine plătit, o funcţie cât mai înaltă şi un salariu pe măsură. Cu toate acestea, sunt numeroase cazuri în care oameni fără studii superioare au reuşit să facă milioane, chiar miliarde, din afacerile pe care le-au deschis. Sunt clasice exemplele cu miliardari americani care si-au interupt studiile pentru a devein oameni de succes în afaceri (Steve Jobs, co-fondatorul Apple, care a creat un imperiu tehnologic, în ciuda faptului că a renunţat la facultate încă din primul an de studii, Bill Gates, co-fondatorul Microsoft, nu a avut nevoie de o diplomă pentru a deveni cel mai bogat om de pe planetă iar Mark Zuckerberg, fondatorul celui mai de succes site de socializare şi-a început afacerea în camera sa din campusul Universităţii Harvard şi a renunţat la facultate, pentru a se putea concentra pe dezvoltarea site-ului).
Totuși, specialiștii au identificat o serie de caracteristici psihologice și compentențe care sporesc sensibil șansele unui potențial antreprenor.
Astfel, se poate spune că un comportament antreprenorial este determinat în mod decisiv de trei competențe esențiale: motivație, viziune și leadership:
- Motivare, o persoană alocă o anumită cantitate de energie pentru a-și satisface în cel mai bun mod nevoile. Motivația de a deveni antreprenor și de a începe o activitate independentă implică a) stabilirea unei direcții – care sunt acțiunile și activitățile care urmează să le întreprindem; b) Stabilirea efortului pe care suntem dispuși să-l depunem în cadrul acelor acțiuni și activități; c) Perseverență – cât timp suntem dispuși să depunem acel efort. Principalii factori de motivare pentru o persoană care dorește să devină antreprenor sunt dorința de independență (financiară, ierarhică, decizională), dorința de autorealizare (de a obține rezultate clare, de recunoaștere publică, de a învăța lucruri noi) și încrederea în propriile capacități (de a face față provocărilor, de a exploata oportunitățile ivite, de a realiza ceea ce și-a propus);
- O viziunea clară a ceea ce vor face implică sa-şi definească exact scopul și performanța pe care o urmăreşte în cadrul firmei pe care o inițiază. Viziunea antreprenorului definește obiectivele la nivelul firmei și ghidează eforturile întregii echipe. O viziune clară și puternică a antreprenorului va permite acestuia să dezvolte orice fel de activitate, în orice sector;
- Abilitățile de lider sunt necesare pentru succesul activității antreprenoriale deoarece acesta trebuie să-i determine pe colaboratorii săi să acționeze conform viziunii sale personale asupra afacerii. Un antreprenor trebuie să știe să-și mobilizeze echipa, să fie suficent de creativ încât să transforme amenințările în oportunități, să știe cum să profite de oportunități, să-și asume riscuri în numele întregii organizații, să identifice noile direcții de dezvoltare, să-și asume responsabilitatea pentru eventualele eșecuri ale echipei, să învețe din ele și să le folosească pentru a reuși în eforturile sale pe termen mediu și lung.
La cele trei competențe de bază amintite, se adaugă o serie de caracteristici și compențe psihologice, sociale și de management şi anume:
- Inovatia – capacitatea de a face ceva diferit, de a dezvolta ceva nou care să răspundă mai bine nevoilor clienților. Peter Drucker insist pe faptul că prin inovare nu se înțelege neapărat o nouă tehnologie sau echipament rezultat din ani întregi de cercetare (în fapt, aceste inovații le consideră a fi cele mai riscante din punct de vedere al timpului și resurselor utilizate), ci orice procedeu, activitate, imbunătățire a ceva deja existent care permite o mai bună satisfacere a nevoilor clienților vizați. Același autor consideră că datorită ritmului tot mai accelerat al schimbărilor și globalizării, viitorul va fi al antreprenorilor, considerați de el ca fiind persoanele independente sau angajate care își asumă riscuri și inițiative de dezvoltare de produse și servicii noi, care sunt capabile să ia decizii autonome și să se adapteze la oportunitățile și amenințările cotidiene apărute;
- Inteligența emoțională – capacitatea unei persoane de a percepe în mod corect emoțiile celor din jur, de a le controla pe ale sale și de a genera emoții care să stimuleze creșterea emoțională și intelectuală a celor din jur.
- Capacitatea de a comunica convingător cu salariaţii, partenerii în legătură cu ideile și viziunea;
- Capacitatea de percepţie corecta a partenerilor şi salariaţilor, de a face o primă impresie bună și de a-i convinge să-și schimbe opiniile sau comportamentele;
- Capacitatea de a valoriza rețeaua de relații în favoarea afacerii. Valoarea rețelei de relații pe care o are un antreprenor, constituie capitalul său social, reprezentând resursele tangibile și intangibile la care acesta poate să aibă acces prin intermediul membrilor rețelei. Cu cât această rețea este mai mare, cu atât identificarea de noi oportunități și resurse este mai ușoară;
- Cunoştinţe şi competențe de management ale antreprenorilor se referă la competențe de administrare a afacerii, de marketing, de IT, de cunoașterea legislației și a fiscalității, capacitatea de a identifica și mobiliza resursele necesare dezvoltării activității, in special resursele informaționale (despre piață, despre mediu, legislație), resursele umane (parteneri, colaboratori, angajați), resursele operaționale (echipamente, locațiii, utilaje) și financiare, capacitatea de a obține profit financiar, social sau personal